Alegeți mai întâi ramura constructorului. Dacă simple-salesforce își creează propria sesiune Requests, folosiți maparea publică proxies. Dacă furnizați o sesiune, acel obiect gestionează rutarea, iar maparea separată este ignorată cu un avertisment.

Cu un token și un URL de instanță existente, ramura sesiunii implicite este:

from simple_salesforce import Salesforce

sf = Salesforce(
    instance_url='https://org.example.my.salesforce.com',
    session_id=access_token,
    proxies={'https': 'http://proxy.example:8080'},
)

Folosiți instanța reală Salesforce și tokenul de acces. Valoarea este un intermediar HTTP pentru apelurile HTTPS API. Pentru o rută publică permisă către un endpoint Salesforce fără autentificare prin proxy, o intrare din lista de proxy-uri HTTP poate furniza acel URL; tokenul Salesforce rămâne separat. Pentru autentificarea condusă de constructor, furnizați maparea la construire, astfel încât ajutorul de autentificare să o primească înainte de a obține sesiunea.

Pentru o sesiune personalizată, configurați-o direct:

import requests

session = requests.Session()
session.proxies.update({'https': 'http://proxy.example:8080'})
sf = Salesforce(
    instance_url=instance_url,
    session_id=access_token,
    session=session,
)

Comportamentul normal al mediului Requests al obiectului personalizat rămâne activ. Păstrați acea rută pe calea constructorului folosită de SDK; configurarea unui client separat alături nu afectează aceste apeluri.

Articole similare