Furnizarea acreditărilor proxy în afara codului sursă Python
Separați evitarea acreditărilor în controlul versiunilor de ascunderea lor față de procesul care trebuie să le folosească.
Citirea unui URL proxy din configurație ține parola în afara fișierului sursă. Este util când fișierul este partajat sau versionat. Totuși, nu face acreditarea invizibilă pentru procesul care o folosește.
O variabilă de mediu, o solicitare interactivă și un depozit gestionat de secrete oferă moduri diferite de a livra valoarea. Alegeți-o pe cea care se potrivește cu modul în care rulează scriptul. Un serviciu programat nu poate răspunde la o solicitare, în timp ce un utilitar rulat manual poate să nu aibă nevoie de un fișier de parolă persistent.
Țineți secretul în afara diagnosticării de rutină după încărcare. Tipărirea unui dicționar complet de proxy poate anula beneficiul eliminării parolei din script. Înregistrați în schimb un identificator sigur de cont sau de punct final.
Dacă persoana care rulează codul controlează procesul, criptarea unei parole incluse, împreună cu includerea a tot ce este necesar pentru a o decripta, nu creează o graniță fiabilă față de acea persoană. Permisiunile contului și ciclul de viață al acreditării trebuie să corespundă acestei realități.
Împărțiți obiectivul în două întrebări: unde este stocată acreditarea și cine are voie să folosească contul proxy. O modificare de configurație poate rezolva prima fără a o schimba automat pe a doua.