Poate un site să distingă NAT-ul de un proxy de redirecționare?
Evaluați ce pot stabili o adresă IP publică partajată, anteturile de redirecționare și rezultatul unei verificări de proxy despre traseul către un site.
Mai mulți vizitatori sosesc de la o singură adresă publică. Asta se potrivește cu o poartă NAT de birou. Se potrivește și cu un proxy de redirecționare partajat. Doar adresa nu alege între ele.
NAT modifică informațiile de adresă de-a lungul traseului. Un proxy de redirecționare acceptă o conexiune și face o altă conexiune mai departe. Sunt mecanisme diferite, dar o destinație vede conexiunile care ajung la ea, nu un inventar complet al echipamentului de rețea al clientului.
Un câmp Via din HTTP poate oferi dovezi despre intermediari HTTP. Absența lui trebuie citită mai îngust: această cerere nu a expus acel indicator acestui observator. Anteturile pot fi nesigure, eliminate sau indisponibile într-un tunel TLS obișnuit de la un capăt la altul. Bazele de reputație IP oferă alt tip de dovezi, cu propria acoperire și vechime.
De aceea „nu s-a detectat niciun proxy” într-un verificator nu este o schemă de rețea. Nu poate certifica nici că orice alt site va ajunge la aceeași concluzie.
Dacă administrați clientul sau rețeaua, combinați observațiile punctului final cu setările reale ale aplicației, configurația porții și înregistrările relevante de conexiuni. Dacă administrați doar site-ul, descrieți ce susțin semnalele dumneavoastră și lăsați loc pentru incertitudine.
Pentru controalele de acces, decideți ce trebuie protejat. O adresă partajată poate fi utilă pentru o limită grosieră de rată, dar este un substitut slab pentru o singură persoană. A o numi NAT sau proxy nu rezolvă acea problemă de identitate.