Atribuiți două porturi 3proxy la două IP-uri de ieșire

Pentru a alege explicit un IP de ieșire, două puncte finale de proxy fixe pot fi mai ușor de înțeles decât o regulă de rotație. Cu 3proxy, fiecare serviciu poate avea o adresă sursă de ieșire.

După setările existente de utilizator, autentificare și control al accesului, un fragment de serviciu poate fi:

socks -i127.0.0.1 -p1080 -e192.0.2.10
socks -i127.0.0.1 -p1081 -e192.0.2.11

Acești ascultători SOCKS sunt doar locali. Înlocuiți adresele din documentație cu adrese furnizate pe server. Clienții la distanță au nevoie de un ascultător privat dorit și de politica de rețea și autentificare adecvată, nu de un ascultător wildcard deschis neglijent.

Referința 3proxy distinge -i, adresa orientată către client, de -e, sursa de ieșire a serviciului. Un program alege primul sau al doilea punct final; aceasta nu promite un IP diferit pentru fiecare cerere.

Notați ce înseamnă fiecare punct final

De exemplu, portul 1080 este destinat să iasă prin adresa A, iar portul 1081 prin adresa B. Această mapare face comportamentul surprinzător mai ușor de investigat decât un pool nedocumentat.

Identitatea externă depinde în continuare de rețea. Un furnizor trebuie să permită sursa aleasă, iar ruta trebuie să returneze corect traficul. Dacă NAT-ul superior rescrie ambele surse într-un singur IP public, site-urile văd adresa tradusă.

O conexiune existentă a browserului poate păstra și calea anterioară după modificarea configurației. Stabiliți mai întâi că o conexiune nouă a folosit ascultătorul dorit, apoi urmăriți-o până la ultimul salt de ieșire. Numărarea doar a porturilor de serviciu configurate nu numără ieșiri publice distincte.