Proxychains DNS: de ce numele de gazdă primesc adrese IP sintetice
Explicați maparea sintetică a adreselor DNS din proxychains-ng și distingeți un substituent intern de destinația reală sau adresa de ieșire.
Un program sub proxychains rezolvă un nume de gazdă obișnuit într-un interval de adrese necunoscut. Acea adresă poate fi o valoare contabilă din interiorul învelișului, nu un răspuns DNS de pe internet.
În modul său proxy-DNS, proxychains-ng poate reține un nume de gazdă, poate returna aplicației o adresă sintetică și ulterior poate traduce acea valoare înapoi în numele de gazdă atunci când conexiunea interceptată este deschisă printr-un proxy.
Substituentul nu este IP-ul de ieșire
Configurația exemplu documentează proxy_dns și remote_dns_subnet. Intervalul de mapare rezervat este configurabil. Nu este o adresă la care să vă așteptați să faceți ping sau să o publicați ca sursă publică a proxy-ului.
Aceasta depinde de interceptarea apelurilor relevante de căutare a numelui și de conectare în cadrul procesului vizat. Un program care își efectuează propriul DNS printr-un alt mecanism, păstrează substituentul pentru o utilizare ulterioară nelegată sau ocolește calea socketului conectat poate avea un comportament diferit.
Această limitare explică de ce o adresă sintetică într-un jurnal nu este, prin ea însăși, dovada că întreaga aplicație utilizează corect DNS-ul la distanță. La fel, un utilitar DNS separat din afara procesului învelit nu testează conexiunea mapată a aplicației.
Distingeți substituentul aplicației, adresa de destinație reală aleasă pe partea proxy și ieșirea publică observată de site. Ele îndeplinesc sarcini diferite și nu trebuie să coincidă.
La depanare, păstrați numele de gazdă în note și identificați procesul învelit exact și configurația. Înlocuirea manuală a unui substituent suspect poate pierde maparea de care învelișul avea nevoie pentru a recupera acel nume de gazdă, transformând o indirecție ușor de înțeles într-o conexiune către destinația greșită.