Poate un proxy privat să accepte doar aplicația dumneavoastră?
Explică limitele restricțiilor după numele aplicației și User-Agent și distinge deținerea acreditărilor de dovada unui anumit executabil.
Un proxy de redirecționare poate cere acreditări, poate restricționa rețelele sursă și poate aplica politica de destinație. Aceste controale nu dovedesc că apelantul este un anumit executabil.
Un User-Agent sau un antet personalizat este furnizat de client și poate fi copiat. Prin urmare, numele aplicației dintr-o cerere nu este potrivit ca singura poartă către un proxy privat.
Folosiți controale de acces care exprimă ceea ce puteți valida efectiv: un cont autorizat, o locație de rețea permisă și destinațiile prevăzute. Protejați și revocați acreditările clientului prin proiectarea obișnuită a aplicației pentru gestionarea secretelor. Apoi verificați cererile permise și respinse față de limita de acces prevăzută.
Chiar și o autentificare mai puternică a clientului stabilește deținerea unei chei sau acreditări aprobate. Nu ar trebui descrisă ca o garanție absolută că niciun alt program nu poate folosi acea acreditare.
Dacă cerința este aplicarea integrității dispozitivelor gestionate sau a aplicațiilor, identificați-o ca o cerință de sistem suplimentară. Nu o promiteți printr-o regulă de antet Squid care recunoaște doar un șir pe care apelantul a ales să îl trimită.