Traducătorul asincron googletrans acceptă un URL de proxy

Translatorul asincron din googletrans expune un singur argument proxy și îl transmite către AsyncClientul din HTTPX:

import asyncio
from googletrans import Translator

async def main():
    async with Translator(proxy='http://proxy.example:8080') as translator:
        translated = await translator.translate('Bonjour', dest='en')
        print(translated.text)

asyncio.run(main())

Contextul asincron închide clientul HTTP de bază. Apelarea translate fără a-l aștepta aparține altei forme de API și nu efectuează această operațiune asincronă.

URL-ul de proxy poate indica un ascultător HTTP obișnuit chiar dacă punctul final de traducere folosește HTTPS. Pentru un test permis cu text nesensibil, lista de proxy-uri HTTP oferă candidați publici de puncte finale. Când este necesar un cont de proxy, se folosesc informațiile de utilizator codificate corect ale acelui URL sau configurația de proxy acceptată de HTTPX.

Exemplele mai vechi transmiteau mapări proxies care conțineau obiecte interne httpcore.SyncHTTPProxy. Acestea depind de interfețe mai vechi googletrans și httpcore. Nu le combina cu acest constructor asincron public.

googletrans implementează o interfață web Google Translate; este un pachet și un model de autentificare diferite de SDK-ul oficial Google Cloud Translation. Verifică ce client importă de fapt aplicația înainte de a aplica configurația de proxy.