Ocolirea proxy-ului Mercurial: de ce http_proxy.no poate fi ignorat

Un proxy Mercurial poate rămâne implicit pentru depozitele externe în timp ce gazdele interne merg direct. Pentru o rută HTTP publică, alegeți gazda și portul din lista de proxy-uri HTTP pentru punctul final implicit:

[http_proxy]
host = proxy.example:8080
no = hg.internal.example,localhost
always = false

Valoarea no este o listă de nume de gazdă separate prin virgule. Mercurial documentează always=true ca forțare a utilizării proxy-ului chiar și pentru localhost și pentru intrările din acea listă. Prin urmare, adăugarea unei gazde la no păstrând această suprascriere poate lăsa ruta acesteia neschimbată.

Pentru o singură invocare, suprascrieți valorile relevante fără a rescrie configurația:

hg --config http_proxy.always=false    --config http_proxy.no=hg.internal.example incoming

Calea implicită configurată a depozitului trebuie să numească într-adevăr acea gazdă. Acest exemplu înlocuiește valoarea no pentru comandă; includeți alte intrări necesare dacă și acea invocare are nevoie de ele.

Folosiți hg config --source pentru a găsi setările efective atunci când configurațiile utilizatorului, ale depozitului și ale sistemului nu coincid. Eliminați parolele înainte de a partaja acea ieșire.

Aceste controale se aplică accesului la depozite prin web. Un depozit ssh:// folosește alt transport. Rutarea HTTP directă are în continuare nevoie de o cale de rețea și de acreditările proprii ale depozitului.