Clienți Faye WebSocket și opțiunea proxy.origin

Transmiteți originea proxy-ului HTTP în opțiunile publice Client ale faye-websocket atunci când creați conexiunea WebSocket de ieșire.

faye-websocket expune o opțiune proxy pe constructorul său Client. Transmiteți-o înainte de începerea conexiunii:

const WebSocket = require('faye-websocket');

const socket = new WebSocket.Client(
  'wss://service.example/socket',
  [],
  { proxy: { origin: 'http://proxy.example:8080' } },
);
socket.on('error', error => console.error(error.message));

Primul URL identifică serviciul WebSocket. proxy.origin identifică intermediarul HTTP. Pentru un test WSS public permis fără acreditări de proxy, lista de proxy HTTP oferă adrese pentru acea origine; verificați accesul la punctul final WebSocket real. Biblioteca documentează origin ca opțiunea proxy obligatorie și acceptă, de asemenea, anteturi specifice proxy-ului și configurația TLS.

Matricea goală este lista de subprotocoale, nu o listă de proxy. Furnizați acolo numele subprotocoalelor aplicației atunci când serviciul le solicită.

Aceasta configurează clientul Faye creat de cod. Dacă un alt SDK deține WebSocket-ul, utilizați o cale acceptată de SDK pentru a furniza opțiunile sale de conexiune. Crearea acestui socket separat nu modifică conexiunea existentă a SDK-ului.

Articole similare